Județele din România cu rata mare a șomajului
Mii de oameni depind de ajutoare sociale. În trei județe din România, majoritatea populației aptă de muncă nu are un loc de muncă. Aceste zone sărace se confruntă cu o situație dificilă. Doar aproximativ 40% din populație lucrează. Este revoltător că mulți nu au avut niciodată un loc de muncă.
Multe județe din România se confruntă cu sărăcia. În unele, majoritatea populației nu are un salariu legal. Aceștia nu plătesc taxe, impozite sau contribuții pentru asigurări sociale. Se află într-un cerc vicios de pauperitate și lipsă de perspective. Conform statisticilor oficiale, Botoșani, Giurgiu și Călărași au cele mai grave rate de ocupare a forței de muncă.
În județul Giurgiu, doar 41.4% din populația aptă de muncă are un loc de muncă. În Călărași, rata este de 43.2%, iar în Botoșani, 43.7%.
Județul pensionarilor și al oamenilor fără venit
Botoșaniul are potențial agricol, cultural și turistic. Cu toate acestea, este unul dintre cele mai sărace județe din România. Sărăcia nu se datorează lipsei de resurse, ci unei drame sociale. Peste 60% din populație trăiește în mediul rural.
Mulți săteni depind exclusiv de agricultura de subzistență. În majoritatea comunelor nu există perspective de muncă. Câteva magazine sătești și mari fermieri sunt singurele surse de angajare.
În unele sate, sărăcia se îmbină cu lipsa educației. Multe comune nu au medici de familie sau spitale. Există cazuri fericite de primari implicați, dar acestea sunt rare.
Statisticile arată că peste 72% din populație este formată din pensionari. Tinerii pleacă masiv în străinătate, lăsând satele aproape goale. Doar 25% din populația Botoșaniului este activă.
Statul este principalul angajator. Din 25% forță activă, doar 40% muncesc legal. Peste 47.000 de botoșăneni nu au un loc de muncă.
Oameni în dificultate
Asistenții sociali din Botoșani afirmă că sărăcia se îmbină cu viciile. Unii consumatori de alcool au probleme de familie. „Ei nu înțeleg că-și fac rău singuri,” spune Elena Vechiu, asistent social.
Chiar și cu burse de locuri de muncă, puțini se prezintă. Munca în oraș pare să nu aibă avantajele dorite. Distanța și salariile mici sunt impedimente.
Unii preferă să rămână la țară. Aici pot crește animale și cultiva legume. „Nu se merită să bați drumul pentru trei leuți,” spune un sătean.
Lipsa transportului public agravează situația. Foarte puține trasee asigură accesul la muncă. „Este o problemă de incoerență în transportul public,” spune Anca Apăvăloaie, director AJOFM Botoșani.
Educația ca obstacol
Problema șomajului este agravată de nivelul scăzut de educație. Aproximativ 80% dintre cei fără loc de muncă au cel mult opt clase. Statisticile arată că 813 botoșăneni nu au nici măcar patru clase.
La sfârșitul lunii august, peste 4600 de persoane erau înregistrați la AJOFM. Dintre aceștia, 852 beneficiau de indemnizație. 3717 nu erau indemnizați, iar 2782 primeau ajutor social.
Din aceștia, 2282 au absolvit opt clase sau mai puțin. Doar 835 au avut vreodată un contract de muncă. Ceilalți nu au muncit niciodată în viața lor.
Implicarea autorităților
Autoritățile locale nu se implică suficient pentru a îmbunătăți situația. Investițiile în infrastructură sunt importante, dar trebuie să existe și sprijin pentru cei care doresc un loc de muncă.
Unii primari au inițiative pozitive, dar acestea sunt rare. Proiectele de formare profesională și informare sunt esențiale pentru a ajuta populația.
