De ce betonul roman antic a rezistat mii de ani
Oamenii de știință au descoperit motivul pentru care betonul roman a rezistat atâtea secole. Vechii romani erau maeștri ai construcțiilor. Ei au creat apeducte faimoase, utilizând un material de construcție durabil. Acest beton a oferit structurilor romane o rezistență incredibilă.
Panteonul din Roma, vechi de aproape 2.000 de ani, este un exemplu remarcabil. Acesta deține recordul pentru cea mai mare cupolă din beton nearmat. Proprietățile betonului roman se datorau ingredientelor sale. Aceste ingrediente includeau pozzolana, o cenușă vulcanică din Italia, și var. Amestecate cu apă, aceste materiale produceau un beton rezistent.
Însă, cercetările recente sugerează că povestea este mai complexă. O echipă internațională de cercetători de la MIT a descoperit noi informații. Materialele utilizate erau diferite de cele pe care le credeam. De asemenea, tehnicile de amestecare erau inedite.
Cercetătorul Admir Masic a observat bucăți mici de var în beton. Prezența acestor bucăți fusese atribuită unor erori de amestecare. Masic nu era mulțumit de această explicație. El a spus că romanii nu ar fi ignorat calitatea materialelor. Ar fi depus eforturi considerabile pentru a crea un beton excepțional.
Masic și echipa sa au studiat eșantioane de beton roman din Privernum, Italia. Au utilizat tehnici avansate pentru a analiza compoziția acestor eșantioane. Întrebarea principală era despre natura varului folosit. În mod obișnuit, se crede că romanii foloseau var stins. Varul stins este produs prin încălzirea calcarului.
Însă, analiza a arătat că acest var nu era stins. Se pare că romanii amestecau varul viu direct cu pozzolana. Această metodă de „amestecare la cald” permitea formarea unor compuși unici. Acești compuși nu s-ar fi format la temperaturi mai scăzute. Această tehnică accelerează procesul de întărire al betonului.
Clastele de var conferă betonului abilități de autovindecare. Când apar fisuri, acestea se îndreaptă către clastele de var. Apa pătrunde în fisuri și reacționează cu varul. Aceasta formează o soluție bogată în calciu, care se întărește și repară fisura.
Acest fenomen a fost observat la Mormântul lui Caecilia Metella. Fisurile din beton au fost umplute cu calcite. Aceasta poate explica de ce betonul roman a supraviețuit milenii. Digurile romane au rezistat atacurilor constante ale oceanului.
