Într-o lume în care politica pare a fi un laborator al grotescului, alegerile pentru Președinția Consiliului Județean Vaslui aduc în prim-plan o colecție de candidați care par desprinși din paginile unei cărți de groază. Fiecare aspirant la funcția de conducere pare a fi un hibrid ciudat, alcătuit din bucăți și fragmente ale altor personalități politice, rezultând un adevărat Frankenstein al politicii locale.
Ciprian Trifan, candidatul PSD, pare a fi un conglomerat bizar, o creație ciudată alcătuită din genele lui Dumitru Buzatu, Adrian Solomon și o doză sănătoasă de amintiri ale lui Ion Creangă. Promisiunile sale cosmice și filantropice par a fi doar o mască pentru manipulările și manevrele sale politice, menite să servească doar intereselor proprii și ale partidului său.
Pe de altă parte, Sorin Chelmu, candidatul AUR, înfățișează o imagine stranie, un fel de struț speriat ce poartă în corpul său elemente din Cioloș, Laura Gherasim și Dem Rădulescu. Cu toate acestea, speranța de schimbare pe care o promite este umbrită de lipsa de coerență și de viziune, lăsând impresia unui personaj lipsit de direcție clară.
Mihai Botez, deputat USR și candidat din partea Dreptei Unite, pare a fi un fel de copil rătăcit în jungla politică vasluiană. Cu elemente de maimuță cu oglindă, el se zbate să se facă remarcat într-un mediu ostil și plin de capcane, lăsând impresia că este mai mult o marionetă decât un lider în devenire.
În fine, Nelu Tătaru, deputat PNL și candidat al aceluiași partid, este un doctor respectat umbrit de un magician prost format din fum negru. În ciuda imaginii pozitive pe care încearcă să o transmită, aura sa este stricată de manipulările și manevrele magicianului înfumurat, lăsând în urmă un gust amar de dezamăgire și cinism.
Peizajul politic al alegerilor pentru Președinția Consiliului Județean Vaslui pare a fi un tablou al absurdului, în care monștrii politici se luptă pentru putere, iar alegătorii sunt lăsați să aleagă între răul cel mai mic. Oare când va veni momentul în care politica va fi mai mult decât un simplu spectacol grotesc?
