În inima Bucureștiului, unde timpul pare să curgă mai molcom și unde cuvintele vechi încă zburdă pe buzele oamenilor, se desfășoară o poveste cât se poate de actuală. O poveste despre cum unii români săraci, amețiți de promisiuni deșarte, cad pradă politicii fals naționaliste și anti-UE promovate de partidele autoproclamate patriotice
Într-un sat cu nume de poveste, numit Vărzărie, trăia badea Ghiță, un om simplu și fără prea multe școli, dar cu inima mare și gura slobodă. Badea Ghiță, ca mulți alții de prin partea locului, era sătul de viața grea și de lipsurile de zi cu zi. N-avea el timp de citit ziare și nici de internet nu prea se lega, dar asculta mereu cu urechile ciulite ce spuneau politicienii la radio
„No, bădie, ai auzit și tu? Zice că Europa vrea să ne jupoaie și că suntem o colonie!” striga Vasile din capătul satului, un alt român simplu și fără prea multe școli, dar cu o înțelepciune populară de invidiat.
„Da, Vasile, am auzit. Și mai zice că numai ei, patrioții ăștia, ne pot scăpa din mâinile astea străine și vrăjmașe,” răspundea badea Ghiță, băgându-și mâinile adânc în buzunarele șalvarilor săi largi.
Cu fiecare zi ce trecea, badea Ghiță și alții ca el se afundau tot mai mult în noroiul politicii populiste. Politicienii veneau în sat, îmbrăcați în straie de gală, vorbind în fraze bombastice, pline de cuvinte mari și promisiuni deșarte.
„No, bade Ghiță, ce zici, te duci la adunarea asta mare? Zice că ne scapă de tot ce-i rău și ne face iar stăpâni în țara noastră,” întreba Maria, nevasta lui Ghiță, cu o sprânceană ridicată de scepticism.
„Mă duc, mă duc, că nu-i lucru de șagă. Dacă tot suntem colonie, măcar circ să fie, că de pâine m-am săturat să tot duc lipsă,” răspundea Ghiță, trăgându-și opincii noi și pregătindu-se de marea adunare.
La adunare, politicienii vorbeau vrute și nevrute, promițând marea cu sarea și un trai mai bun. Oamenii aplaudau, fluierau și se lăsau seduși de vorbele frumoase, fără să-și dea seama că sunt manipulați.
„No, bade, ai auzit? Ăștia zic că Europa e de vină pentru toate relele. Dar eu zic că ni-s destul de păcăliți de-ai noștri, că și ăștia știu să fure cu talent,” zicea Vasile, privind sceptic la scena unde politicienii se dădeau în spectacol.
„Ai dreptate, Vasile, dar parcă-i mai ușor să crezi că alții-s de vină. Așa ne-am născut, cu dorința de a da vina pe altcineva. Și dacă tot suntem colonie, măcar să ne râdem nițel,” răspundea badea Ghiță, oftând adânc.
Și uite așa, badea Ghiță și alții ca el continuă să trăiască într-o lume în care promisiunile deșarte și politica fals naționalistă domină. O lume în care, dacă tot sunt considerați o colonie, măcar să aibă parte de circ. Căci în adâncul sufletului lor simplu și curat, speră la un viitor mai bun, chiar dacă îl caută în locurile greșite și ascultă vorbele celor ce știu să-i manipuleze cu dibăcie.
