Funcțiile boierilor din Țările Române
Ce însemnau funcțiile boierilor din Țările Române? Am auzit adesea despre boierii din jurul fiecărui voievod. Aceștia purtau titluri precum logofăt, comis, sluger și postelnic. Aceste funcții publice erau echivalente cu ministerele moderne. Ele aveau în grija lor diverse domenii.
În Europa, marii proprietari de pământuri din Țările Române au avut o situație privilegiată. Aceștia formau aristocrația sau nobilimea locală. Unele familii stăpâneau zeci de sate și moșii. Inițial, boierii purtau titlul de „pan” sau „jupan”. Aceste denumiri erau frecvent folosite de membrii familiei domnitoare.
Din secolul al XV-lea, termenul de boier a devenit mai frecvent. Persoanele cu avere mare erau numite „vel”, din slavonul „veliki”. Acești mari boieri ocupau dregătoriile publice. Funcțiile proveneau în principal din tradiția bizantină.
Dregătoriile și funcțiile boierilor
Banul era, după domnul țării, cel mai important boier muntean. El conducea Valahia Mică (Oltenia). Banul putea pronunța pedepse capitale, dar doar în Oltenia. Dregătoria a fost introdusă în timpul lui Mircea cel Bătrân. La început, Sfatul domnesc avea un ban de Severin. Ulterior, sediul s-a mutat la Strehaia și apoi la Craiova.
Banul de Craiova devenea Mare Ban în vremea boierilor Craiovești. El avea sub ordine alți bani sau bănișori din Oltenia. Originea dregătoriei este avară, preluată ulterior de slavi și maghiari. Logofătul, din grecescul „logothetes”, conducea cancelaria domnească. Aceasta redacta deciziile și poruncile domnești, numite hrisoave.
În Moldova, logofătul avea și atribuții judecătorești. El răspundea de hotărnicia moșiilor. Din secolul al XVI-lea, erau menționați logofeți de ranguri diferite. Cei de rangul trei aplicau sigiliul cel mic pe scrisorile domnului. În subordinea logofătului se afla un corp de pisari, dieci, grămătici sau uricari. Aceștia redactau acte în limbi străine.
Alte funcții importante
Vistierul stăpânea tezaurul domnesc și finanțele țării. El ținea evidența veniturilor din teritoriu și contabiliza cheltuielile. Spătarul era șeful călărimii și purta sabia și buzduganul Domnului. Uneori, el conducea oștirea. În Moldova, acest dregător era numit hatman.
Portarul se ocupa de hotărnicii și primea solii străini. În Moldova, această funcție era deținută de ușar. Pârcălabul avea puteri administrative și judecătorești pe un teritoriu. Aceștia erau mai importanți în Moldova datorită numărului mai mare de cetăți.
Armașul, dregător apărut în timpul lui Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, executa pedepsele voievodului. Alți demnitari erau dregătorii Curții Domnești, care serveau domnul și curtea sa. Postelnicul era cel mai apropiat de voievod.
El avea grijă de camera domnitorului și putea intra nechemat. Paharnicul administra pivnițele de băuturi ale suveranului. Stolnicul se ocupa de masa voievodului și de aprovizionare. Medelnicerul avea grijă de igiena Domnului și de servirea mesei.
Clucerul era deținătorul cheilor curții. El se ocupa de depozite și hambare. Subordonatul clucerului era clucerul al doilea. Jitnicerul era echivalentul clucerului în Moldova. Slugerul aproviziona Curtea cu carne. Cel mai cunoscut clucer din istorie este Tudor Vladimirescu.
Pitarul pregătea pâinea Domnului, iar comisul îngrijea grajdurile domnești. Marele comis a fost dublat de un comis al doilea și un al treilea. Sfatul domnesc era format din marii boieri, mitropolit și episcopi.
Sfatul domnesc și ierarhia boierească
În Valahia, sfatul avea 10-15 membri, iar în Moldova 20-30. Spre sfârșitul secolului XVI, sub influența otomană, Sfatul domnesc a fost denumit Divan. În această perioadă au apărut dregătorii noi.
Șetrarul avea grijă de corturile armatei, iar Aga era comandantul armatei pedestre. Aristocrația țării era compusă din boieri mari, mici și boiernași. Boierii cu dregătorii publice încercau să se ridice la nivelul marilor boieri.
Ierarhia boierească a stabilit protipendada și dodecada. Protipendada era compusă din ban, vornic, logofăt, spătar și vistier. Dodecada era formată din boieri „vel”: dvornic, vistier, clucer, căminar și altele.
Căminarul se ocupa de dările pentru băuturile spirtoase. Alte dregătorii au primit nume schimbate. Serdarul comanda oastea domnească, iar spătarul a dispărut după secolul XVIII.
