Raisa Enachi: România execută deciziile UE fără să negocieze
Parlamentul României a adoptat recent o lege care introduce infracțiuni noi în Codul penal, conform directivei europene, fără analiză prealabilă. Nimeni nu a întrebat dacă este necesar, nu s-a evaluat impactul și nu s-a negociat nimic. Legea a trecut prin votul mecanic al Parlamentului, iar guvernul a emis ordonanțe pentru aplicare. România a cedat autoritate legislativă în favoarea Bruxelles-ului, demonstrând obediență politică continuă timp de 35 de ani. Coalițiile succesive au preferat docilitate externă, menținând puterea absolută asupra cetățeanului intern. UE poate adopta norme privind pedepse, infracțiuni sau sancțiuni, dar România a acceptat automat aceste decizii fără opoziție.
Problema nu este UE, ci clasa politică românească
Deficitul democratic european devine dublu în România din cauza neglijenței, incompetenței și absenței strategiei de negociere. Parlamentul ridică mâna, guvernul dă ordonanțe, comisiile avizează, iar cetățeanul află la final că există noi infracțiuni. România participă la UE, dar nu are drept de veto și nu poate opri directivele. Tratamentele de aderare și Tratatul de la Lisabona permit UE să decidă norme, dar decizia de a le aplica automat este politică internă. Clasele politice au prezentat cedarea suveranității ca victorii de integrare, fără a informa cetățeanul despre costul real. Aceasta este esența obedienței: „Bruxelles a zis, noi executăm.”
Consecințele pentru cetățeanul român și stat
România devine stat contributor, nu decident; stat adoptator, nu influent; stat obedient, nu negociator. Cetățeanul român devine contribuitor disciplinat, executant al normelor fără consultare. Timp de 35 de ani, guvernanții nu au apărat interesele naționale. Normele penale și administrative UE transpuse automat sunt doar simptomul. Boala reală este slăbiciunea politică, lipsa negocierii și abandonarea interesului național. UE acționează conform competențelor acordate de tratate, România însă se comportă ca un executant tăcut. Aceasta demonstrează necesitatea unei politici interne coerente și a unei clase politice responsabile.
