Tentativa absurdă de distrugere a patrimoniului
Una dintre cele mai absurde tentative de distrugere a patrimoniului național s-a petrecut la începutul anilor ’50, în Târgu Jiu. Regimul comunist proaspăt instalat încerca să șteargă orice urmă a „vechii orânduiri”. Operele lui Constantin Brâncuși au intrat în vizorul autorităților locale, fiind considerate „artă burgheză”, decadentă și inutilă pentru poporul muncitor. Celebrul monument „Coloana Infinitului” a fost condamnat la demolare de un activist local zelos. Planul său era simplu și brutal: dărâmarea monumentului și topirea materialului la o oțelărie, fierul fiind considerat mai util industriei socialiste decât artei. Operațiunea a fost pregătită cu mijloacele specifice epocii. S-a adus un tractor sovietic puternic, folosit de obicei în agricultură sau la muncile grele, și s-au legat lanțuri groase de oțel în jurul primului modul al coloanei.
Lecția neașteptată de inginerie
Tractorul a fost turat la maximum, motorul a scos fum negru, iar lanțurile s-au tensionat până la limită. Spre surpriza celor prezenți, lanțurile s-au rupt cu un zgomot asurzitor, iar Coloana nu s-a clintit nici măcar un milimetru. Secretul rezistenței nu stătea în „mărgelele” de fontă vizibile la exterior, ci în geniul tehnic din interior. Brâncuși a colaborat cu inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan pentru a crea un nucleu indestructibil. Coloana conține un stâlp masiv de oțel, înfipt într-o fundație de beton piramidal îngropată la cinci metri adâncime în pământ. Modulele romboidale sunt doar „trase” pe acest stâlp ca niște mărgele pe ață. Învins de ingineria brâncușiană, activistul a abandonat planul demolării. Monumentul a fost lăsat în paragină timp de decenii, până la reabilitarea sa ulterioară.
