Astăzi are loc procesul prin care compania Pfizer solicită României suma de 564 de milioane de euro, invocând neexecutarea contractului de achiziție a vaccinurilor anti-COVID-19. Concret, statul român ar fi refuzat preluarea a aproximativ 29 de milioane de doze de vaccin, contractate în perioada pandemiei.
Refuzul formulat de reprezentanții României a fost, la acel moment, justificat de realitatea din teren: depozitele erau deja pline cu milioane de doze neutilizate, alte milioane fuseseră distruse sau urmau să fie eliminate, pe fondul prăbușirii dramatice a ratei de vaccinare. Cu toate acestea, consecințele juridice și financiare ale deciziilor luate atunci revin astăzi în actualitate, sub forma unui litigiu cu miză uriașă pentru bugetul public.
La originea acestui lanț de decizii se află fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, exponent al USR, despre care, în prezent, nu există nicio explicație publică sau asumare a responsabilității. Tăcerea este cu atât mai apăsătoare cu cât vorbim despre una dintre cele mai costisitoare și controversate perioade administrative din istoria recentă a României.
Pandemia a generat nu doar pierderi de vieți omenești, ci și o avalanșă de cheltuieli discutabile: măști neconforme, izolete inutile, seringi, dezinfectanți și alte materiale sanitare achiziționate la prețuri supraevaluate. În timp ce unii au prosperat financiar, alții au murit în spitale, în condiții dramatice, iar acum întreaga societate este pusă în fața unei posibile note de plată de jumătate de miliard de euro.
Rămân întrebări esențiale fără răspuns:
Cine sunt cei responsabili pentru aceste decizii?
Unde au ajuns banii publici cheltuiți pe achiziții inutile sau defectuoase?
Cine suportă costurile pentru depozitarea și distrugerea dozelor de vaccin neutilizate?
Și, mai ales, cine va plăti dacă România va pierde procesul cu Pfizer?
Deficitul bugetar care apasă astăzi asupra economiei nu a apărut din senin. El este, în bună măsură, rezultatul unor abuzuri, erori și „afaceri” derulate sub pretextul urgenței sanitare.
Este nevoie de clarificări urgente. Instituțiile statului au obligația de a stabili responsabilități și de a recupera eventualele prejudicii de la cei vinovați. România nu poate și nu trebuie să continue să plătească, la nesfârșit, costul fraudelor și deciziilor iresponsabile din pandemie.
