31 mai: Începutul domniei lui Ramses al II-lea, unul dintre cei mai mari faraoni ai Egiptului antic
Pe 31 mai 1279 î.Hr., Ramses al II-lea urca pe tronul Egiptului antic, devenind unul dintre cei mai mari faraoni din istoria acestei civilizații. Domnia sa, care a durat aproape șaizeci și șapte de ani, i-a adus titlul de „Marele predecesor” după moartea sa în 1213 î.Hr. Ramses al II-lea a fost fiul faraonului Seti I și al Marii Soții Regale, Tuya. Pe parcursul domniei sale, a condus importante campanii militare în estul Mării Mediterane, pe teritoriul actual al Israelului, Libanului și Siriei.
La începutul domniei, Ramses s-a concentrat pe construcția de orașe, temple și monumente, stabilind capitala în Delta Nilului, pe ruinele vechiului oraș Avaris. Imediat după preluarea puterii, a inițiat o campanie militară în estul Mediteranei, ocupând Canaanul, preluând controlul asupra porturilor feniciene și cucerind orașul hitit Amurru. Ca un strateg abil, Ramses și-a întărit sistemul defensiv la granițele regatului, în special în zona Deltei Nilului și la granița nord-estică, pentru a preveni atacurile nomazilor libieni și canaaniților.
În al zecelea an de domnie, Ramses a lansat o nouă campanie militară, cucerind întregul țărm estic al Mediteranei. Apoi, a inițiat o campanie în Nubia, reușind să o cucerească, dar s-a confruntat cu revolte în Canaan și o mare răscoală a fenicienilor, sprijiniți de hitiți. Ramses a condus numeroase intervenții armate pentru a înăbuși aceste revolte.
Domnia sa a rămas în istorie și pentru construcțiile monumentale realizate, printre cele mai notabile fiind templele de la Abu Simbel și Ramesseum. Templul de la Abu Simbel, situat la sud de actualul oraș Assuan, este sculptat direct în stânca muntelui și cuprinde două temple: unul dedicat lui Ramses și altul soției sale, Nefertari. Fațada templului principal este împodobită cu patru statui uriașe ale faraonului, fiecare având peste 20 de metri înălțime. Sala templului este sprijinită de opt coloane masive din piatră, iar pe pereți sunt pictate scene din Bătălia de la Kadesh, câștigată de faraon.
Ramses al II-lea a murit în 1213 î.Hr., după o domnie de șaizeci și șapte de ani, perioadă în care majoritatea contemporanilor săi nu cunoscuseră alt suveran. Ceremonia sa de mumificare a durat șaptezeci de zile, iar mumia faraonului a fost transportată pe Nil până la Teba, unde a fost depusă în mormântul săpat în stâncile din Valea Regilor. După moartea sa, alți nouă faraoni ai Egiptului antic au purtat numele Ramses, dar niciunul nu a reușit să egaleze măreția și puterea sa.
