În orașul pitoresc Bârlad, capitala subterană a traseismului politic și a specialiștilor în animale, alegerile pentru funcția de primar s-au transformat într-un veritabil spectacol de circ. Cu un casting variat de personaje care ar face invidios orice regizor de teatru absurd, cetățenii sunt puși în fața unei alegeri care pare mai degrabă un episod dintr-o telenovelă decât un proces democratic.
În lumina reflectoarelor se află Tiberius Nechita, candidatul S.O.S, care, după o lungă serie de încercări eșuate de a ajunge în fotoliul de primar, pare să fi găsit o fereastră de oportunitate în aceste alegeri. Cu un portofoliu impresionant de schimbări de partide, Nechita promite că de data aceasta va fi diferit. Astrele, spun sursele noastre, s-au aliniat în favoarea sa. Nu e clar dacă au fost astrologii sau doar oportunitățile politice, dar Nechita este hotărât să își ducă visul la îndeplinire, indiferent de câte culise politice va trebui să traverseze.
Dincolo de cortina de fum a intrigilor politice se află Dumitru Boroș, un candidat a cărui schimbare de tabără este mai enigmatică decât mersul planetelor în jurul soarelui. Se zvonește că ar fi trecut de la un partid la altul din frică de dosare sau din dorința de a face ceva pentru Bârlad. Cu toate acestea, motivațiile sale rămân un mister, lăsându-i pe alegători să se întrebe dacă vor avea un primar dedicat orașului sau doar un alt politician preocupat de propriile sale interese.
În competiție se află și Marius Iamandi, candidatul PUSL, ale cărui acțiuni au fost întunecate de umbra presupuselor matrapazlâcuri și de reținerea sa de către organele de drept. Cu toate acestea, Iamandi își păstrează speranța că va fi perceput ca o victimă a sistemului și că va câștiga simpatia bârlădenilor. O strategie îndrăzneață, dar cu riscuri majore, având în vedere istoricul său bogat în peripeții.
Nu în ultimul rând, avem pe Traian Petcu, candidatul PNL, unul dintre cei mai aroganți specialiști în suflete cu patru picioare, care pare să considere că bârlădenii nu au discernământ să aleagă pe cine să pună ștampila. Cu o atitudine presărată cu superioritate, Petcu își propune să demonstreze că el știe mai bine ce este bine pentru oraș decât locuitorii săi.
În timp ce traseismul politic și jocurile de putere fac deliciul ziarelor, cetățenii Bârladului sunt lăsați într-o stare de confuzie și dezamăgire. Într-o lume în care politicienii par mai interesați de propriile lor cariere decât de binele comunității, alegerile devin un exercițiu al compromisului și al scepticismului.
În final, rămâne de văzut cine va ieși victorios în această competiție bizară și cine va fi cel mai bun „specialist în suflete” pentru a conduce Bârladul. Oricare ar fi rezultatul, un lucru este cert: acest spectacol electoral este departe de a fi o comedie – este o tragedie a democrației locale.
