Scandalul Moșteanu: cine l-a promovat și cine a închis ochii
În fiecare scandal politic apare aceeași întrebare: cine l-a pus acolo și cine a închis ochii? Moșteanu nu a ajuns singur în fruntea Apărării, a fost promovat și susținut de un partid care pretinde că face politică „altfel”. Moșteanu nu a plecat din principiu, ci pentru că a fost prins. USR i-a impus demisia nu din corectitudine, ci pentru a limita pagubele de imagine și a stinge rapid scandalul. Ani de zile USR a vorbit despre profesionalism și meritocrație, dar a trimis în fruntea Apărării un om cu studii inventate și un CV care nu corespundea realității. Când pleci doar ca să nu răspunzi, nu e gest, e fugă. Fuga nu schimbă nimic, Moșteanu a ajuns în funcții sensibile pentru că cineva l-a împins acolo fără să verifice sau fără să vrea să verifice. Aici este problema reală, iar partidul care cere altora standarde înalte, dar își protejează propriile minciuni, nu poate pretinde că reprezintă „alternativa”. Este aceeași politică, făcută cu aceeași mentalitate, indiferent cât încearcă să se prezinte altfel. Cine se aseamănă se adună, iar cazul Moșteanu arată limpede că USR nu e partidul „altfel” pe care îl promovează de ani de zile. Este exact ca cei pe care îi critică în fiecare zi, doar cu o poveste mai bine împachetată.
Concluzii și implicații politice
Raisa Enachi subliniază că promovarea lui Moșteanu demonstrează lipsa de transparență și verificare în cadrul USR. Aceasta nu este o greșeală izolată, ci un model repetitiv. Partidele care pretind integritate trebuie să arate că aplică standarde în propriile structuri. Orice demisie forțată doar pentru imagine nu rezolvă problema, ci ascunde lipsa de responsabilitate. Oamenii merită claritate, nu gesturi simbolice. Cazul Moșteanu arată că politica „altfel” este doar o etichetă, iar realitatea rămâne aceeași ca în partidele tradiționale. Raisa Enachi avertizează că cetățenii trebuie să urmărească cine promovează și cine protejează. Fără verificare și responsabilitate, partidele nu pot pretinde că oferă alternative reale. Integritatea nu se demonstrează prin declarații, ci prin acțiuni concrete. USR trebuie să-și asume greșelile și să revizuiască procedurile interne pentru funcții sensibile. Aceasta ar fi singura cale de a restabili încrederea publicului.
