Raisa Enachi denunță alocarea simbolică pentru persoanele cu dizabilități
Deputatul Raisa Enachi critică dur alocarea de doar 32 de lei pe zi pentru o persoană cu dizabilități. Această sumă, spune ea, nu reflectă costurile reale ale tratamentelor, terapiilor și deplasărilor zilnice. În același timp, statul cheltuie aproximativ 61 de lei zilnic pentru fiecare deținut, demonstrând că resursele există atunci când voința politică este prezentă. Diferența între 32 și 61 de lei nu este o eroare, ci o alegere politică. Persoanele cu dizabilități primesc un sprijin simbolic, care nu acoperă nevoile reale, în timp ce sistemul penitenciar primește fonduri complete și predictibile. Deputatul subliniază că birocrația agravează suferința zilnică a celor afectați, obligându-i să furnizeze constant documente și reevaluări pentru a demonstra ceea ce este evident.
Sprijin real versus simbolic
Raisa Enachi atrage atenția că un stat responsabil ar trebui să asigure resurse suficiente și sprijin real pentru cetățenii vulnerabili. Statul poate finanța orice proiect sau serviciu atunci când există voință politică, dar decide să ignore persoanele cu dizabilități. Alocarea de 32 de lei pe zi nu asigură protecție, respect sau condiții minime de supraviețuire. În schimb, această sumă servește doar pentru a bifa existența unui sprijin formal pe hârtie, transferând restul poverii către familii. Deputatul atrage atenția asupra inechității flagrante dintre modul în care statul tratează deținuții și persoanele vulnerabile.
Apel la responsabilitate și voință politică
Raisa Enachi cere guvernului să își asume responsabilitatea reală pentru sprijinul persoanelor cu dizabilități. Ea afirmă că statul poate finanța orice, dar pentru dizabilitate nu există voință politică. 32 de lei pe zi reprezintă pragul sub care viața acestor oameni poate fi ignorată fără consecințe. Deputatul solicită transparență, responsabilitate și alocări reale pentru a asigura condiții decente, tratamente și suport continuu. În opinia ei, lipsa sprijinului nu se explică prin lipsa fondurilor, ci prin priorități politice greșite și lipsă de curaj.
