Raisa Enachi: Statul trebuie să intervină ferm în cazurile de violență domestică
Deputatul Raisa Enachi afirmă că violența domestică reprezintă un eșec moral și instituțional al statului. Ea susține că drepturile fundamentale nu pot deveni scut pentru agresiune. În opinia sa, invocarea dreptului la viață privată al agresorului devine o formă de complicitate. Constituția protejează viața intimă, dar nu justifică abuzul sau teroarea. Enachi amintește jurisprudența Curții Constituționale privind claritatea și predictibilitatea legii. Ea invocă Decizia Curții Constituționale nr. 845 din 18 noiembrie 2020. Deputatul subliniază obligația legiuitorului de a adopta norme clare și precise. În situații de risc iminent, statul are obligația pozitivă de protecție. Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la viață și integritate. Autoritățile trebuie să intervină când cunosc existența unui pericol real.
Obligația pozitivă a statului și protecția efectivă a victimelor
Raisa Enachi arată că poliția trebuie să poată emite ordine provizorii de protecție. Ea susține că lipsa consimțământului victimei nu poate bloca intervenția. Victimele sunt adesea manipulate sau dependente emoțional și financiar. Legea trebuie să funcționeze și când victima nu poate cere ajutor. Transformarea tăcerii în obstacol juridic este o eroare gravă, afirmă deputatul. Enachi critică reacțiile tardive ale instituțiilor după tragedii. Ea consideră că responsabilitatea este instituțională, nu individuală. Sistemul pasează vina între poliție, parchet și instanțe. Între timp, viața victimei este pusă în pericol. Prevenția reală presupune intervenție rapidă și curaj instituțional. Limitările temporare ale drepturilor agresorului pot fi justificate proporțional. Protejarea vieții nu reprezintă un exces de putere al statului. Deputatul avertizează că mesajul „nu se poate face nimic” este periculos. Într-un stat de drept, violența nu poate fi ascunsă sub pretextul vieții private. Protecția victimelor trebuie să fie prioritate națională. Indiferența instituțională nu este neutralitate, ci alegere.
